Aromaterapie

Aromoterapia a fost folosita din cele mai vechi timpuri cu rezultate miraculoase in tratarea unor afectiuni si este o ramura fitoterapiei. Se bazeaza pe utilizarea in scopuri terapeutice a uleiurilor volatile, care se mai numesc uleiuri eterice sau uleiuri esentiale si este un exemplu de reevaluare stiintifica a unor practici milenare. Acum mai bine de 5.000 de ani, egiptenii ardeau rasinile si esentele vegetale aromate in onoarea zeului Soare, iar parfumurile domneau alaturi de faraoni. Cele mai obisnuite parfumuri egiptene erau obtinute din uleiurile aromatice de anason, menta, rozmarin, lamai.

Utilizarea uleiurilor si a plantelor aromatice are, de asemenea, o vechime milenara in China, India antica si intregul Orient. Practica mumificãrii este mai veche decat civilizatia egipteanã, ea fiind cunoscutã încã din vremea aramei si cum folosirea efectelor conservante ale esentelor volatile si aromatice era indispensabilã în aceste practici, devine evident faptul cã aromoterapia este extrem de veche.

India este recunoscuta drept o sursa de materii prime odorante si de parfumuri pretioase de iasomie, flori de lotus, trandafiri, zambile, narcise, violete, lemn de santal, vetiver si mosc. Chinezii au fost primii care au cunoscut si folosit moscul atat ca remediu, cat si ca odorant. China a contribuit mult la raspandirea unor materii prime odorante in alte parti ale lumii. In primele secole ale erei noastre, o insemnata contributie la obtinerea si utilizarea uleiurilor aromatice o au arabii, mostenitorii tehnicii de distilare cunoscute de asirieni. Incepand cu secolul al VII-lea, interesul alchimistilor arabi se indreapta catre perfectionarea aparaturii pentru distilare inventand alambicul. Fara sa cunoasca bazele teoretice ale distilarii, arabii obtin pe aceasta cale din produse aromatice naturale numeroase uleiuri volatile.

Numele lui Avicenna este legat de tehnica de obtinere a uleiurilor volatile prin antrenare cu vapori de apa. Desi au mostenit de la egipteni traditia folosirii parfumurilor, grecilor le datoram introducerea mirodeniilor, a balsamurilor, a uleiurilor aromatice placut mirositoare obtinute din flori. La inceput, in Grecia, parfumeria a fost o ramura a stiintelor medicale. Hipocrate, celebru medic grec (460-375 i.e.n.), a consacrat numeroase studii ingrijirii pielii, recomandand baile si masajele parfumate, precum si folosirea substantelor aromatice in tratarea diferitelor maladii. In Franta, si nu numai, s-au facut observatii interesante pe tema aromaterapiei, plecandu-se de la faptul ca cei ce lucrau in producerea si comercializarea parfumurilor erau posesorii unei curioase si inexplicabile imunitati impotriva diverselor flageluri de tipul ciumei, holerei si variolei, imunitate care a fost pusa pe seama esentelor volatile si aromatice, ce intra in compozitia parfumurilor. Aceasta a fost ratiunea recomandarii de a arde frunze de ienupar prin spitalele Parisului in cursul marii epidemii de variola din 1870.

In medicina populara romaneasca sunt folosite numeroase plante aromatice, astfel, pornind de la vestitele uleiuri esentiale carpatine, obtinute din cetina de pin, brad sau molid, de la uleiul extras din fructele de ienupar folosite de ardeleni ca leac in bolile de stomac, ficat si rinichi inca din secolul al XVI-lea, de la urzica intrebuintata de munteni ca remediu antireumatic si pana la radacinile de toporasi sau cojile si fructele de stejar pe care locuitorii plaiurilor moldovene sau banatene le utilizau in tratamentul afectiunilor bucale sau la florile de musetel intrebuintate de locuitorii dobrogeni, istoria medicinei populare consemneaza o suita intreaga de momente si exemple concludente, care atesta rolul terapeutic al plantelor medicinale si aromatice.

In terapeutica moderna, plantele aromatice au inceput sa aiba un rol tot mai important dupa ce proprietatile terapeutice ale acestora au fost elucidate sau confirmate atat experimental, cat si prin observatii clinice. Primele studii cu adevarat stiintifice privind actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale extrase din diverse plante aromatice le datoram lui J. Miguel si dateaza din 1894. In cursul unor cercetari experimentale, acesta a observat ca vaporii de cimbru, peste temperatura de 15°C, distrug majoritatea bacteriilor existente in laboratorul sau. Astfel, s-a constatat ca daca actiunea acestor vapori se mentine timp de 3 zile, numai 2% din totalitatea bacteriilor existente mai supravietuiesc.

Tot pe cale experimentala, doctorul H. Cabanes a dovedit ca bacilul Eberth, agentul cauzal al febrei tifoide, este distrus in numai 12 minute in prezenta esentei de scortisoara si in 24 de minute a celei de paciuli. S-a mai demonstrat faptul ca esenta de cuisoare in concentratie de 1/6.000 distruge bacilul Koch, dupa cum uleiul de cimbru, in concentratie de 5 %, distruge in numai 2 minute bacilul Shiga, agentul cauzal al dizenteriei epidemice. P. Griffon, membru al Academiei de Farmacie din Paris, in colaborare cu serviciul veterinar sanitar din acelasi oras, a efectuat cercetari extrem de interesante si utile pe tema aromaterapiei, demonstrand ca dispersia pe cale de aerosoli a unui amestec format din uleiuri esentiale de pin, cimbru, menta, lavanda, rozmarin, cuisoare si scortisoara a condus la distrugerea in numai o jumatate de ora a tuturor fungilor si stafilococilor care poluau aerul incaperilor in care s-a practicat dispersia. Proprietatile bactericide si antimicrobiene ale uleiurilor aromatice se manifesta nu numai in exteriorul organismului, ci si in interiorul acestuia. Actiunea uleiurilor asupra organismului uman este extrem de variata si complexa. Astfel, uleiurile de cimbru, lavanda, pin si eucalipt exercita importante actiuni antiseptice mai ales la nivelul aparatelor pulmonar, digestiv si urinar, in timp ce uleiul de rozmarin favorizeaza producerea si evacuarea bilei. Pe de alta parte, uleiurile de lamaie si ienupar impiedica formarea de pietre la nivelul aparatelor biliar si renal, iar uleiurile volatile de lavanda, maghiran, verbina, chiparos si anason exercita efecte antispasmodice. Efecte stimulante exercita la randul lor uleiurile de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale cele de cimbru, marar, anason, lamaie si ienupar. Unele uleiuri esentiale exercita actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale, insecticide.

Multe dintre uleiurile volatile au o forta deosebita de difuziune prin structurile organismului uman. Important este faptul ca aceste uleiuri, in cazul administrarii lor corecte, nu provoaca dependenta si nu au efecte secundare nocive, specifice multor medicamente de sinteza. Plantele medicinale si aromatice reprezinta un domeniu de actualitate, fiind folosite cu succes in prevenirea si tratarea multor afectiuni, avand in vedere faptul ca organismul uman dispune de sistemul enzimatic necesar metabolizarii lor.

Proprietatile insecticide si repelente ale unor uleiuri esentiale si ale componentelor acestora sunt in atentia cercetatorilor din acest domeniu, iar in acest sens s-au obtinut rezultate importante. Astfel, uleiul de lavanda, de cimbru, de sulfina, esenta de scortisoara, pulberea din radacina de iris (stanjenel) se folosesc pentru combaterea moliilor. Uleiurile aromatice de busuioc, menta, eucalipt se folosesc pentru combaterea tantarilor. Esenta de lãmaie în anumite concentratii neutralizeazã bacilul tific si stafilococul, în numai 5 minute, iar pe cel difteric în 20 de minute. Efecte stimulante exercitã esentele de busuioc, salvie, pin si rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapã, usturoi, cimbru, mãrar, anason, lãmaie si ienupãr. Alte esente exercitã actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca si de alt gen. Multora din esentele aromatice le este proprie o extraordinarã fortã de difuziune prin structurile organismului. Esentele aromatice nu produc obisnuintã si nu exercitã efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sintezã. Este important de stiut efectul aromelor. Astfel, lamaia ajuta la concentrare, pe cand salvia este detasanta, euforica si afrodisiaca. Lavanda elibereaza caile respiratorii si imbie somnul, menta calmeaza digestia, echilibreaza starea emotionala si este eficienta contra raului de calatorie.

Cleopatra, celebra pentru baile cu petale de trandafiri probabil cunostea efectul antidepresiv si calmant al acestora. Mandarina reda buna-dispozitie si energizeaza, iar in combinatie cu menta previne vergeturile. Aromoterapia castiga incet, dar sigur tot mai multa importanta in cadrul terapiilor alternative.

De ce Aromaterapie Holistica? Iata cel putin 7 motive pentru a o face parte integranta din viata noastra

  1. Uleiurile esentiale terapeutice pure sunt selective, pentru ca sunt impregnate cu inteligenta Divina. Ele stiu care sunt factorii nocivi din organism si care sunt cei pozitivi, astfel incat nu distrug decat bacteriile, virusii, microbii care cauzeaza boala , bacteriile prietenoase ramanand sa ne serveasca in continuare.
  2. Uleiurile esentiale terapeutice pure actioneaza la nivelul creierului emotional 

“Cand inhalam moleculele de ulei si acestea ne ajung in cavitatile nazale, ele se indreapta direct catre creier, intr-o portiune central a acestuia denumita “amigdala cerebrala” sau diencefalon. Acesta este sediul central al sistemului limbic, care gestioneaza informatiile stocate si toate experientele noastre emotionale accumulate in timp. Aceasta parte a creierului NU INTELEGE CUVINTELE, ESTE INCAPABILA SA COMUNICE SAU SA INTELEGA LIMBAJUL scris si vorbit. Nu raspunde/reactioneaza decat la miros. Astfel uleiurile esentiale constituie un puternic mijloc de a conecta acea portiune non-verbala a creierelor noastre , care inmagazineaza sentimente si emotii.” Dr David Steward “Uleiuri biblice tamaduitoare”

  1. Uleiurile esentiale terapeutice pure genereaza efecte de profunzime prin cantitati mici de substanta.

Este nevoie de numai o molecula de ulei esential pentru a deschide un receptor celular si a comunica cu ADN-ul celulei pentru a-i reseta functia celulara. O picatura de ulei esential terapeutic contine de 40000 ori mai multe molecule decat corpul uman. Respectiv, fiecarei celule a corpului uman ii revin 40000 molecule de ulei esential. Fiind atat de mica, penetreaza cu usurinta membrana celulara si patrunde in interiorul celulei, unde la nivel de ADN sterge informatia greita si reprogrameaza celula cu informatia corecta.

  1. Uleiurile esentiale terapeutice ridica frecventa vibrationala a copului uman la un nivel la care boala dispare

Frecventele vibrationala ale uleiurilor esentiale terapeutice, masurata la Tainio Technology- in Cheny- Washington se incadreaza inte 52-320 Mhz. Cea mai mare frecventa vibrationala cunoscuta este a uleiului Rosa damascena ( trandafir ) respective 320Mhz. Altele: 20-27 Mhz ierburi si plante proaspete, 12-22Mhz ierburi uscate, O Mhz – alimente procesate termic sau conservate. 62-68Mh este frecventa vibrationala a unui om considerat sanatos, 58Mhz frecventa vibrationala a unui om racit, 55Mhz frecventa vibrationala a unui om cu candida, 42Mhz frecventa vibrationala a unui om avand cancer, 0-25Mhz decesul. Rugaciunea sporeste frecventa vibrationala a uleiurilor esentiale cu 15 Mhz. Gandurile pozitive cu 10MHz. Evident, gandurile negative scad frecventa cu cca 12 MHz

  1. Uleiurile esentiale terapeutice pure ne fac sa fim mai constienti de latura noastra spirituala.

Sunt binecunoscute tamaia, smirna, mirrh-ul si myrtle, santalul, isopul, cedrul, nardul pentru utilizarile lor in practici spirituale precum meditatia, rugaciunea, etc

  1. Aromaterapia are o traditie indelungata.Utilizarea lor este sigura atata vreme cat uleiul este unul 100% pur si terapeutic.

Nu exista cazuri de deces rezultate in urma folosind uleiuri esentiale la recomandarea unui aromaterapeut sau a bunului simt ci dimpotriva, cei care fac tratamente cu uleiuri esentiale isi schimba atitudinea, somnul, capata mai multa sensibilitate si devin mai constienti de natura bolilor si de procesul de vindecare. Comparativ cu aceasta 250.000 oameni mor numai in America, ANUAL din cauza medicamentelor administrate si a procedurilor recomandate de medici. (www.mercola.com)

Inca de acum 40000 de ani vechii incasi ardeau plante aromatice pentru purificare fizica si spirituala. Vechii egipteni foloseau uleiurile esentiale la imbalsamari. Este atestat ca in anul 1000 IHr s-a distilat primul ulei esential de trandafir.

  1. Uleiurile esentiale sunt concentrate din plante obtinute prin distilare la temperatura si presiune scazuta 

Pentru a obtine 1 litru ulei esential 100% terapeutic, pur se folosesc :

750 kg lavanda sau 4 tone petale de trandafir culese dimineata inainte de rasaritul soarelui sau 4 tone petale de iasomie. Din concentrare rezulta si eficienta lor antibacteriana, antivirala, fungicida, antioxidanta,antiinfectioasa, antiseptica, antivirala, hormonala ( echilibreaza ), oxigenanta, anticancerigena, etc.

Maria Karyn Taulescu este Aromaterapeut Certificat International.

602214_347720115337774_978998030_n