Seninatatea si pacea mintii

„Seninătatea este una din cele mai frumoase calităţi ale persoanei spirituale. Ea include pacea inimii, calmul nervilor, tăcerea gândurilor şi a simţurilor, liniştea comportamentului şi a corpului.  Inima unei persoane liniştite nu este tulburată niciodată. O persoană senină nu se desparte niciodată de calmul ei oricare ar fi problemele cu care se confruntă.

După cum spune profetul David: „Chiar dacă o armată s-ar ridica împotriva mea, inima mea nu se va înspăimânta. Chiar dacă oamenii se vor ridica împotriva mea, eu îmi voi păstra încrederea.” (Ps.27.3) Un astfel de calm vine din credinţă.

Dacă ne pierdem pacea interioară, toate ne vor părea perturbate, iar ceea ce este simplu ne va părea complicat. Această complexitate nu vine din exterior, ci din interior. Când inima este în pace atunci şi nervii sunt calmi.  Atunci, nu mai izbucnim în mânie, ci dimpotrivă, ne rezolvăm în linişte problemele.

Dacă duhul nu reuşeşte să rezolve o problemă nervii se agită pentru a ajuta. Nervii agitaţi semnalează absenţa soluţiei, şi cu cât soluţia este mai puţin vizibilă, cu atât ei devin mai agitaţi…  Un om cu inima în pace şi cu nervii solizi trăieşte calmul în gândurile şi în acţiunea lui. Gândurile lui sunt pline de liniste, lipsite de agitaţie. Şi de aceea el poate acţiona cu hotărâre şi seninătate, liber de mânie şi de anxietate.

Ceea ce ajută o persoană să găsească pacea interioară este pacea exterioară, un mediu lipsit de elemente creatoare de agitaţie. Din această cauză călugării trăiesc în locuri retrase, departe de zgomotele mulţimii, şi de veşti sau evenimente perturbatoare. Locul lor de viaţă îi conduce la seninătate.

O viaţă de solitudine şi de izolare aduce, în general, seninătatea căci simţurile nu mai sunt solicitate. Potrivit spuselor sfinţilor noştri, simţurile sunt calea care conduce la gânduri. Ceea ce vedeţi, auziţi şi atingeţi este la originea gândurilor voastre. Dacă simţurile voastre sunt în repaus, au încetat să colecteze informaţii, sunteţi eliberaţi de gânduri. Un loc liniştit ajută simţurile să rămâne calme, şi conduce deci la seninătatea spiritului, la liniştea corpului, la calmul nervilor. De aceea oamenii care caută liniştea duhului evită locurile zgomotoase.

Cei care iubesc seninătatea caută locurile liniştite din toate puterile lor. Ceilalţi, vai, iubesc zgomotul şi agitaţia şi n-ar putea trăi fără ele. Calmul şi liniştea îi plictisesc…

Lucrarea spirituală trebuie făcută la momentul potrivit. Domnul S-a întrupat „la împlinirea vremii”. Era momentul cel mai potrivit pentru împlinirea profeţiilor şi lumea era pregătită să primească Cuvântul şi să înţeleagă lucrarea de salvare. Aceasta ne arată importanţa de a alege momentul potrivit pentru orice lucru, fie că este cazul de a vorbi, de a păstra tăcerea, de a sluji…

Asemenea plantelor care nu cresc decât în sezonul lor, în climatul şi temperatura necesare. În ceea ce priveşte vorbitul Biblia spune: „Există un timp pentru a tăcea şi există un timp pentru a vorbi”. O persoană înţeleaptă nu vorbeşte atunci când momentul impune tăcerea şi nu rămâne în tăcere atunci când trebuie să vorbească.

Astăzi dacă auziţi vocea Lui nu vă împietriţi inimile”.

(fragment din S.S. Shenuda III,  Fleurs du desert, Cahiers, Terre du Ciel)

2 gânduri despre „Seninatatea si pacea mintii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s